Avantajele practicarii stilului Shaolin - despre cauza si efect si responsabilitate

Shaolin Kung-fu Brasov

Avem plăcerea să anunțăm pe brașoveni că studierea și instruirea în stilul Shaolin este acum mai facilă, pentru aceasta putând apela la noul club în formare din orașul lor, acesta având ca instructor un tânăr inimos, în persoana lui Laoshi Alexandru Maracine.

https://www.facebook.com/shaolinbrasov/ 

Clubul va reprezenta Romanian Chin Woo Athletic Association și cu această ocazie îi dorim mult noroc și bine ai venit în familia artelor marțiale chineze tradiționale. Amituofo!

Ce NU face RCWAA

RCWAA NU mediază sau arbitrează între elevi si maeștrii lor. Relația dintre ei NU poate fi impusă de nici una dintre părți și nici din exterior.

Contrar unei opinii destul de răspândite, activitatea dintr-un club și acțiunile Maestrului NU se încadrează (oricât de ciudat sau de neplăcut ar suna) în categoria ”democrație”. Antrenamentele, conținutul acestora cât și modul de interacțiune interumană NU presupun un vot sau un acord din partea elevilor. Responsabilitatea privind aceste aspecte aparține integral Maestrului.

În momentul în care un Maestru consideră că nu poate să mai continue procesul de instruire cu un elev sau un grup de elevi (indiferent de motivația sa), alegerea respectivă îi aparține în totalitate.

În aceeași măsură, decizia unui elev de a nu mai participa la antrenamentele susținute de un Maestru, îi revine acestuia în totalitate.

Ca orice relație, relația Maestru-elev este una creată printr-un acord comun și nu poate funcționa în lipsa dorinței din ambele părți de a continua. 

Lipsa acestei dorințe duce la dispariția încrederii dintre cele două părți iar acest lucru afectează în mod direct procesul de instruire.

RCWAA nu poate impune nici uneia dintre părți obligația fie de a instrui, fie de a participa la antrenamente.

About students, disciples, teachers and masters

- The statements and opinions in this text are not generally available or applicable to all styles of martial arts. They origin are in Chinese tradition martial arts and particularly from the Shaolin style. Martial arts in Japan, Korea, Vietnam, Thailand, etc., may have a completely different organization.

- There is no hierarchy or organizational system better than other. Each style has had a "policy" of its own in this respect, the only ones who can positively or negatively evaluate are the styles practitioners.

- In terms of how to transfer knowledge and leadership there may be similarities between the styles that have common origin Buddhist, Taoist or other oriental philosophical and religious currents, but this does not mean that they are identical or that marks hierarchical overlap. Some styles deemed most important aspects, values ​​or qualities over others (eg, certain principles related to ethics and morality can be valued more than physical skill or martial or vice versa).

During more than 30 years of experience in martial arts I "crossed" with many questions about the organization or hierarchy in martial arts, some continue to be made by new generations who visit gyms. For some of these questions I will try to offer some answers.

Before we discuss who are the students, the disciples, the teachers and the masters, what do each of them and what defines them in one way or another, it is absolutely necessary to make some important clarifications.

There are no students or disciples without a teacher or master!

Teachers or masters can not exist without students or disciples!

To define each of them it can be made only by reference to the other and the relationship between them!

Teachers or masters

* When referring to teacher, I am not referring to the profession in school or other education system but to the function performed, namely to teach someone else something from peg to quantum physics.

Generally these are people who have some information and knowledge that are wanted by someone else, another person.

The Master is a good teacher while the teacher is not required to be the master. More specifically, the master is the person who owns information and knowledge, is able to transfer them rigorously and in order to someone else but at the same time, evaluates it and is able to adapt the method of transfer of information and even actual content according to needs and other qualities. Lastly, a master have inspirational and motivational qualities that include and go beyond the area where it has competence and personal relationships get in the zone.

A master is someone who knows what he do, knows how is doing it and is able to teach you to do what he does.

The teacher is the person capable of transferring information in its possession but in a more rigid, more stringent way. Ability to adapt their knowledge and their way of transfer is much lower. Even if it can come to have a deeper connection with the other and can even be inspirational for it, he will never try  to exceed the limits and informational structure of what he teaches.

The teacher can be an expert in terms of knowledge but in a fixed way of interacting with the one you teach.

The transfer of information differs. The teacher is based on the idea that " I'm only one and you all are following me” and the master model is "I can be what each of you need."

The teacher answers the need for simultaneous training of a large number of people and aimed at a particular group average. There is some communication between the teacher and those whom he instructs, but it is not individual questions and answers regarding the group. In this case, there is pressure from the teacher that everyone in the group to comply with the rules and to recognize its authority. This model involves the application of rules and patterns (practice to control, joint exercises, training the same period of time, sa).

The master addresses the training to fewer people, each receiving what they need according his capabilities and personal needs. In this model there is effective communication between master and those he instructs, based on bidirectional feedback and there are no pressure to comply. Those trained admit voluntarily without any coercion, recognise the master "expertise" and rather cooperate with it. Patterns and rules are very relaxed. Master guiding practitioner rather than to impose "what and where". Based on the assessment results, this model requires not a strict interaction in terms of time or location. Instead it requires that the trainee to have a very strong desire to evolve and without being under continuous supervision of the master, to practice it as much as needed.

Students and disciples

Students and followers are obviously part of those who require information and are trained by teachers or masters.

Both masters and teachers can and have students, but only masters have disciples. Both master and teacher instruct others and this makes those to be students of the former.

There is a moment when, after the personal development of students, they are seeking their master or  when the teacher evolves and becomes master and alter the pattern of interaction with students. Obviously there are students who remain teacher students for all and teachers who will never become masters, each one reaching their own limits.

Of students who have, in one way or another, a master, the disciples appear.

So the relationship student-teacher and student-master common factor is the direct request to be trained made by students on his own initiative. The relation can be different, the treining can be different, but initiative to establish a relationship belongs to the student.

When is about becoming a disciple, the changing initiative to "lead the relationship" to another level belong to the master. The Master is one who declares publicly that he recognizes X or Y or both as disciples and they accept that responsibility or not.

Disciple responsibility is arising from its definition, namely: "A person who lives near a teacher, receiving his teaching and often continuing them and developing them." Or "Person shall, follows and continues doctrine, teaching, principles of someone."

In fact the disciple it is a kind of split personality or person of maestro by almost a clone of it. In terms of martial arts disciple has no connection with degrees or belts, master giving him his right to act or speak on its behalf and in social situations or contexts outside of martial arts.

On the other hand, agreeing to be nominated as a disciple does not mean it is "for life" no matter what you do. Masters are people and sometimes can be wrong. Disciples also may change (generally the morallity and behaviorally). In this case it may revoke the nomination, a true disinheritance, if the master is alive. If the master is no longer alive, the status of disciple is recognized or not by the other "colleagues".

The fact that this quality (disciple) is not connected with the martial-physical is more evident in situations when the designated successor of school or style is not from the bloodline (son, daughter) nor the highest rank ( even though these things often overlap).

It should also be noted finally that in traditional Chinese styles, students, teachers, disciples and masters formed more than a family structure, hence the "titles" of address among its members.

Despre elevi, discipoli, profesori, maeștri

-        Afirmațiile și opiniile din acest text nu sunt general valabile sau aplicabile tuturor stilurilor de arte marțiale. Ele au ca și origine tradiția chineză din artele marțiale și în mod special din stilul Shaolin. Arte marțiale din Japonia, Corea, Vietnam, Thailanda, etc., pot avea o cu totul altă organizare.

-        Nu există un sistem ierarhic sau o organizare mai bună decât alta. Fiecare stil a avut și are o ”politică” proprie în această privință, singurii care o pot evalua pozitiv sau negativ sunt practicanții stilurilor respective.

-        Din punct de vedere al modalității de transfer a cunoștințelor și al leadership-ului pot exista asemănări între stilurile care au comună o origine budhistă, taoistă sau alt curent filosofico-religios oriental, dar acest lucru nu înseamnă că ele sunt identice sau că reperele ierarhice se suprapun. Unele stiluri consideră mai importante anumite aspecte, valori sau calități față de altele (de exemplu, anumite principii care țin de etică și morală pot fi valorizate mai mult decât îndemânarea fizică sau marțială sau invers).

Pe parcursul celor peste 30 de ani de experiență în domeniul artelor marțiale m-am ”intersectat” cu multe întrebări legate de organizarea sau ierarhia artelor marțiale, unele continuând să fie puse de noile generații care trec pragul sălilor de antrenament. La câteva dintre aceste întrebări am să încerc să ofer unele răspunsuri. 

Înainte de a discuta cine sunt elevii, discipolii, profesorii și maeștrii, ce fac fiecare dintre ei și ce anume îi definește într-un fel sau altul, este absolut necesar să conștientizăm câteva lucruri foarte importante.

Nu există elevi sau discipoli în lipsa unui profesor sau maestru!

Profesorii sau maeștrii nu pot exista fără elevi sau discipoli!

Definirea fiecăruia dintre ei se face numai prin raportare la celălalt și la relația dintre ei!

Profesori sau maeștri

*Atunci când fac referire la profesor, nu mă refer la profesia din învățământ ci la funcția îndeplinită, respectiv aceea de a învăța pe altcineva ceva, de la a bate un cui până la fizică cuantică.

În general aceștia sunt persoane care dețin anumite informații sau cunoștințe necesare altcuiva sau dorite de altă persoană.

Maestrul este și un bun profesor în timp ce profesorul nu este necesar să fie și maestru. Mai precis, maestru este persoana care deține informații și cunoștințe, este capabil să le transfere riguros și ordonat altcuiva dar, în același timp, îl evaluează pe acesta și este capabil să-și adapteze modalitatea de transfer a informațiilor și chiar și conținutul propriu-zis potrivit nevoilor și calităților celuilalt. Nu în ultimul rând, un maestru prezintă calități inspiraționale și motivaționale care includ și depășesc domeniul în care acesta are competență și ajung în zona relațiilor personale.

Un maestru este acea persoană care știe ce face, face și este capabil să te învețe și pe tine să faci ce face el.

Profesorul este persoana capabilă să transfere informațiile pe care le deține dar într-un mod mai rigid, mai strict. Capacitatea sa de a adapta cunoștințele și modalitatea lor de transfer este mult mai redusă. Chiar dacă poate ajunge să aibă o legătură mai profundă cu celălalt și poate fi chiar și inspirațional pentru acesta, nu va încerca niciodată să depășească limitele și structura informațională a ceea ce predă.

Profesorul poate fi un expert din punct de vedere al cunoștințelor dar într-un mod fix de interacțiune cu cel pe care îl învață.

Modelul de transfer al informațiilor diferă. Modelul profesorului este bazat pe ideea că ”eu sunt singur și voi vă luați după mine” iar modelul maestrului este ”eu pot să fiu ceea ce fiecare dintre voi aveți nevoie.”

Modelul profesorului răspunde nevoii de instruire simultane a unui număr mare de persoane și vizează  o anume medie a grupului. Există o anumită comunicare între profesor și cei pe care îi instruiește, însă ea nu este individuală, întrebările și răspunsurile vizând grupul. În acest caz, există o presiune din partea profesorului ca toți cei din grup să se conformeze regulilor și să-i recunoască autoritatea. În același timp modelul presupune aplicarea unor reguli și tipare (exersare la comandă, exerciții comune, același timp de antrenament, aceeași perioadă de antrenament, etc.).

Modelul maestrului se adresează instruirii unui număr mai redus de persoane, fiecare dintre ele primind ceea ce au nevoie potrivit capacităților și nevoilor personale. În cazul acestui model există o comunicare reală între maestru și cei pe care îi instruiește, bazat pe feed-back ambidirecțional și nu mai există presiune de conformare. Cei instruiți recunosc de bună voie, fără nici un fel de constrângere, ”expertiza” maestrului și mai degrabă colaborează cu acesta. Tiparele și regulile sunt foarte relaxate. Maestrul mai degrabă îndrumând practicantul decât să-i impună ”ce, cât și unde”. Bazat pe evaluarea rezultatelor, acest model nu presupune o interacțiune strictă din punct de vedere al timpului sau locației. În schimb solicită ca cel instruit să aibă o dorință foarte puternică de a evolua și, fără a fi sub supravegherea continuă a maestrului, să exerseze ceeea ce acesta i-a indicat atât cât e nevoie.

Elevi și discipoli

Elevii și discipolii fac evident parte din cei care cer informații și sunt instruiți de către profesori sau maeștri.

Atât maeștrii cât și profesorii pot avea și au elevi, dar numai maeștrii au discipoli. Atât maestrul cât și profesorul instruiesc alte persoane iar acest fapt îi face pe aceștia să fie elevi ai celor dintâi.

Există un moment când, în urma evoluției personale, elevii profesorului își caută maestrul sau când profesorul evoluează și devine maestru, modificându-și modelul de interacțiune cu elevii. Evident că există și elevi care rămân elevi ai unui profesor pentru totdeauna cât și profesori care nu devin niciodată maeștri, fiecare atingându-și propriile limite.

Din elevii care își găsesc sub o formă sau alta maestrul apar discipolii.

Atât în cazul relației elev-profesor și elev-maestru factorul comun îl reprezintă solicitarea directă de a fi instruit, făcută de către elev la inițiativa acestuia. Modul de relaționare diferă, modul de instruire diferă dar inițiativa privind stabilirea unei relații aparține elevului.

În cazul discipolilor, acest lucru se schimbă, inițiativa de a ”duce relația” la un alt nivel aparținând maestrului. Maestrul este cel care declară public faptul că îl/îi recunoaște pe X sau pe Y sau pe amândoi ca discipoli ai săi iar aceștia acceptă sau nu această responsabilitate.

Responsabilitatea discipolului decurge din definiția sa, respectiv: ” Persoană care trăiește în preajma unui maestru, primind învățăturile lui și adesea continuându-le și dezvoltându-le.” Sau ”Persoană care adoptă, urmează și continuă doctrina, învățătura, principiile cuiva.”   

În fapt este un fel de dedublare a maestrului prin discipol, aproape o clonă a acestuia. Din punct de vedere al artelor marțiale discipolul nu mai are nici o legătură cu grade sau centuri, maestrul dându-i dreptul acestuia să acționeze sau să vorbească în numele său și în situații sau contexte sociale în afara artei marțiale.

Pe de altă parte, acceptarea de a fi nominalizat ca discipol nu înseamnă că ea este ”pe viață” indiferent de ceea ce face. Maeștrii sunt și ei oameni și uneori se pot înșela. De asemenea și discipolii se pot schimba (în general, din punct de vedere moral și comportamental). În acest caz se poate revoca nominalizarea, o adevărată dezmoștenire, în cazul în care maestrul este în viață. Dacă maestrul nu mai este în viață, calitatea de discipol este recunoscută sau nu de către ceilalți ”colegi”.

Faptul că această calitate (discipol) nu are legătură directă cu partea marțial-fizică este mai evidentă în situațiile când continuatorul desemnat al unei școli sau al unui stil nu este pe linie de sânge (fiu, fiică) și nici cel mai mare în grad (chiar dacă de multe ori aceste lucruri se suprapun).

Mai trebuie menționat în final faptul că, în stilurile chineze tradiționale, elevii, profesorii, discipolii și maeștrii formau mai mult o structură familială, de unde și ”titlurile” de adresare între membrii ei.

Simbolurile Chin Woo

Emblema Chin Woo Athletic Association contine un numãr de simboluri reprezentative pentru ceea ce reprezenta si încã reprezintã aceastã organizatie.

• Scutul reprezintã PROTECTIE.
• Cele 3 cercuri interioare întrepãtrunse, reprezintã cele 3 principii ale Chin Woo (INTELEPCIUNE, FILOSOFIE, CURAJ) unite în asociatie.
• Rosul corespunde filosofiei, albastru corespunde libertãtii iar galbenul folosit la scut corespunde egalitãtii.
• Cele 4 vârfuri de sus ale scutului corespund Filosofiei, Cunoasterii, Gândirii profunde si Hotãrârii.
• Vârful de jos al scutului corespunde Practicãrii (Aplicãrii), acesta fiind ceea ce uneste pe cele 4 de mai sus.

Principiile Chin Woo Athletic Association

De la început, activitatea Chin Woo Athletic Association a avut la bază un set de principii și concepte, asociate practicii martiale.

Cele 3 principii:
Întelepciunea - ”Un om întelept nu poate fi înselat”.
Filosofia - ”Un om filosof nu are griji”.
Curajul - ”Omul care îsi cultivã curajul nu are fricã.”
 
Chiar dacã la o primã vedere enunțul acestor 3 principii le face să pară simple, de bun simt, ele se referã de fapt la cultivarea acestor calitãti. Deasemenea la momentul creãrii Chin Woo Athletic Association aceste principii aveau ca rol si revigorarea spiritului nationalist si civic al chinezilor.
Totusi aceste principii sunt valabile si astãzi.
Conceptul de ”întelepciune” face de fapt referire la un mod special de a vedea, percepe viata si anume mai profund si cu respect (evident prin prisma si cu ajutorul artelor martiale).
Conceptul de ”filosofie” este de asemenea o referire la o modalitate de a cerceta viata si implicit de instruire.
Conceptul de ”curaj” derivã din filosofia budistã si face trimitere la ideea de actiune, de a lua pozitie fatã de nedreptãti.

Cele 10 concepte ale Chin Woo Athletic Association
 
Cele 10 concepte derivã din cele 3 principii de mai sus si definesc un set de relatii om-societate care îsi au originea în budism, tao-ism si confucianism. Traducerea lor este fãcutã mot-a-mot, enuntarea lor fiind relativ cripticã tocmai pentru a genera dezbateri si explicatii, acest lucru favorizând schimbul de idei dar si fixarea lor în constiinta practicantilor.

Conceptul de BÃRBAT: Respect pentru excelenþã prin antrenarea moralã, intelectualã ºi fizicã. Termenul de ”respect” se referã la recunoasterea într-un mod onest a meritelor obtinute prin studiu si practicã. Deasemenea acest enunt genereazã o ierarhie socialã autoconsimtitã bazatã pe calitãtile si meritele membrilor societãtii. Asocierea termenilor ”moral”, ”intelect” si ”fizic” cu termenul de ”antrenare” defineste o persoanã activã, care depune eforturi în perfectionarea sa din toate punctele de vedere si care îsi foloseste aceste calitãti în folosul societãtii. Termenul de BÃRBAT se datoreazã faptului cã la momentul enuntãrii, în China, femeile nu aveau un statut egal cu bãrbatii. Astãzi acest termen trebuie citit OM.

Conceptul de CARACTER: Respect pentru tine si pentru ceilalti prin dreptate si integritate. Acest concept aduce în discutie douã calitãti umane, deasemenea cu impact social prin aplicarea lor atât în plan personal cât si în cazul celorlalti. Respectarea dreptãtii si a integritãtii presupune în primul rând cunoasterea, recunoasterea si cultivarea acestor calitãti; acestea la rândul lor generând actiuni sociale în aceeasi directie.

Conceptul de RESPONSABILITATE: Umanitate si egalitate prin cinste si franchete.
Acest concept face deasemenea trimitere cãtre o atitudine socialã responsabilã, bazatã pe recunoasterea unor situatii sociale si implicarea în rezolvarea acestora într-un mod impartial si direct.

Conceptul de VORBE Si FAPTE: Viata unei persoane este judecatã prin prisma faptelor si a vorbelor sale.
Din nou un concept care trimite cãtre viata socialã si modul cum este perceputã de cãtre comunitate. Deasemenea implicã definirea unei personalitãti care sã manifeste integritate, punând egalitate între vorbele si faptele persoanei, solicitând în acelasi timp un echilibru si o manifestare în oglindã între partea mentalã si cea externã. Acest lucru necesitã o cunoastere profundã si onestã a propriei persoane si o activitate continuã de corectare a propriilor defecte.

Conceptul de ÎNCREDERE: Sã respecti orice jurãmânt sau promisiune.
Chiar dacã la o primã vedere enuntul de mai sus pare simplu, pus în context social el face trimitere cãtre patriotism si responsabilitate fatã de tine, fatã de familie, fatã de comunitate, fatã de tarã. Termenul de ”promisiune” face trimitere cãtre ideea de asumare responsabilã si implicit corectitudine dar si eliminarea lãudãroseniei.

Conceptul de PUNCTUALITATE: Sã fii punctual fãrã a folosi nici o scuzã.
Acest concept este legat de cele anterioare, fãcând trimitere cãtre responsabilitate dar si cãtre respectul fatã de ceilalti. Asociind acest concept cu asumarea de cãtre o persoanã a unei functii publice, termenul de ”punctualitate” face referire si la respectul datorat celorlalti prin prezenta sa atunci când trebuie cât si actionarea fãrã întârziere în interesul acestora. Cerinta de a nu folosi nici o scuzã pentru a justifica non-prezenta sau non-actiunea solicitã persoanei de a pune interesul celorlalti fatã de interesele personale cât si ideea de sacrificiu. Punctualitatea are legătură diectă și cu ”a fi atunci când trebuie, unde trebuie”.

Conceptul de JUSTITIE: Sustinerea justitiei (dreptãtii) impartial.
Sustinerea justitiei presupune cunoasterea si recunoasterea dreptãtii actului de justitie. Atât cunoasterea cât si recunoasterea presupun o atitudine moralã si socialã corectã ducând direct la manifestarea impartialã publicã. Sustinerea justitiei presupune deasemenea o asumare publicã, socialã, a acestui fapt.

Conceptul de DESERVIRE: Sã îți îndeplinești serviciul cu onoare.
Si acest concept face trimitere la responsabilitatea socialã, fatã de comunitate si fatã de subordonati. Termenul de ”onoare” presupune probitate moralã, dreptate, impartialitate si sacrificiu.

Conceptul de BUNÃSTARE: Sã dai și sã nu iei (ceri). Acest termen (bunãstare) face trimitere la o situatie personalã dar si socialã în care binele personal face parte din binele general. Actiunea de a da, a oferi, a ajuta dezinteresat presupune o recompensã moralã, iar într-o societate bazatã pe acest principiu el se reflectã asupra ta într-o actiune egalã din partea sa atunci când ai nevoie de ajutor.

Conceptul de FRATERNITATE: Iubeste-i pe ceilalti la fel cum te iubești pe tine si pe fratii tãi (familia ta). Acest concept defineste egalitatea dintre toate fiintele umane si induce ideea unei relatii de dependentã între binele personal si cel general. Iubirea fatã de ceilalti în aceeasi mãsurã cu cea fatã de familia ta, duce la ajutorarea si protejarea acestora.

Evident cã toate aceste concepte pot suporta discutii si analize ample si chiar contradictorii. Acesta este si rolul lor, si anume acela de a conștientiza viata personalã în contextul societãtii în care trãim.